o părăseau bărbații de o zi și bărbații de o culoare
dulapul se întindea pe toată durata ștreangului
și durea de fiecare dată când se prelungea în cuvântul temniță

se lăsa citită zilnic în piața publică
chiar în locul unde se păstrau tabelele
trenurilor ieșite din uz
și a peroanelor ieșite din oameni

spânzurătorile patrulau încălțate prin respirația ei
culegea vagoanele moarte și le îngropa creștinește
în pauzele dintre trupuri
frigul se întindea de toată lumea
nebunia ei este doar o literă în lanțuri
un tren fără imaginație care și-a zburat creierii
o femeie în negru care a spălat pământul
cu rugăciunile ei

a început să-l muște de buze
de lacrimi
frânghia îi străbătea carnea albă
până la ultima gară de oameni vechi
fluturi în marșuri funebre se auzeau curgând din oglindă

și era cea mai lungă liniște din frânghia aceasta